Sf Constantin şi Elena - Mănăstirea oraşului Varna

Moaştele sf. Mucenic Valentin

Azi admiratorii la sf. Mănăstire se pot admira la o parte al moaştelor sf. Mucenic Valentin, a obţine prin rugământ şi protecţia lui. Azi slugarnicul lui Dumnezeu este mai popular la biserica Catolică şi fără îndoială se leagă cu aşa numita sărbătoarea îndrăgostiţilor, dar de încât acesta este evlaviov poate fiecare singur să aprecieze după ce se cunoaşte cu viaţa sfîntului.

Suferinţa sfîntului mucenic Valentin

    În secolul al III-a, în Ombria, regiune Italiană, în oraşul numit Intermna, episcop a fost sf. Valentin, care a primit de la Dumnezeu dar de vindecare. Când vindeca lumea de orice îmbolnăviri şi defecte cu rugăciuni, şi chemarea prasfintei nume lui sus ristos, el întorcea necredincioşii de la servociu idolesc către Dumnezeu (pe timpul acest multidumnezeul păgân încă tot stăpâneşte în lume şi regii necinştiţi care aveau putere la vest şi la est, urmăreau creştinii). În zilele aceste trei tânări (elevi), născuţi la Atina, păgîni, cu nume: Procul, Efin şi Apolonii, au venit la Roma să înveţe dorind a se cunoaşte mai bine cu limba şi ştiinţa romană. Ei au găsit un om de ştiinţă institutor, cu experienţă la ambele limbi: latină şi grecă, numit Craton, au procedat la dânsu de învăţat şi au locuit la casa lui. Sa întîmplat la unul din feciorii lui Craton numit Herimon, a se îmbolnăvi grav. Boala a fost astfel că coloana vertebrală sa îndoit tare, capul a devenit între genunchii şi dînsului nu era posibil deloc a se îndrepta. Au chemat mulţi medici, dar nu au ajutat deloc bolnavul. În modul acest dânsu a suferit cca trei ani şi nu mai credea deloc că poate a se vindeca.

    Întro zi la domiciliul lui Craton a venit un tribun (grad de ofiţer) numit Fronton. Văzînd bolnavul, a zis: Astfel de înbolnăvire avea fratele meu, dar pe dânsu la vindecat un episcop creştin numit Valentin, care locuieşte în oraşul Intermna.

    Spunând astfel, tribunu a sfătuit pe Craton să trimeată băiatul său bolnav la episcopul. Dânsu a mai spus referitor la fratele său şi asta, că cînd sa vindecat, nu dorea să părăsească sfântul, dar atras de bunătatea lui, sa apropiat de dânsul cu drag. Auzind acestele, Craton a trimes la omul lui Dumnezeu câţiva bărbaţi onorabili, credincioşi, şi fideli faţă de dânsu cu rugămintea să vine la dânsu, din cauza că nu este posibil să trimită la un drum atât de lung fiul său. Episcopul sa îndurat pentru slava Domnului să se ducă de la oraşul său la Roma, la omul care la invitat şi a fost primit de dânsu cu mare onoare. După ce a arătat prasfinţitului bolnavul Herimon, Craton a începu să roagă episcopul să vindece fiul său, precum a vindecat fratele tribunului.

    Sfântu Valentin a spus: - Dacă tu vrei, fiul tău va fi vindecat.
    – Îţ-i dau jumătate din averea mea, numai să vindeci fiul meu – a răspuns Craton.
    – Mă uimesc – a contrazis prasfinţitul, - că tu ca bun învăţător nu înţelegi vorbele psuse de mineче. Din nou îţ-i spun, dacă doreşti, bolnavul se va vindeca, fiind că dac ă crezi în Cristozul meu, tot va fi posibil credinciosului. Omul credincios este necomparabil mai plăcut de Dumnezeu decât necredinciosul, care depune nădejda sa la lucruri mondiale şi neînsemnate şi respectul către dumnezei imagini a unelor care au trăit cândva oameni răi, imagini făcute din lemn, piatră sau alte substanţe. Este posibil a se accepta că au fost dumnezeu aceştia, care scofundaţi în lucruri rele şi exercitaţi în suferinţe mari, nu au nici o oră timp liber de nelegislaţii? Dacă primiţi credinţa pe care o oferim, lepădîndute de păgînia necinstită şi însarcini nădejda ta Unului Dumnezeu, nevăzut şi atotputernic, se va da sănătate fiului tău, precum doreşti şi tu. Aceasta jumătate din averea ta pe care îmi oferi, împărţeşte săracilor – lasă ei să se roagă bunului Dumnezeu pentru tine şi fiul tău. Pe mine no-să mă convingi să iau orice şi să fie pentru vindecarea fiului tău. Să rog numai pentru credinţă. Şi astfel, crede în fiul lui Dumnezeu Isus Cristos că el este adevăratul Dumnezeu, lepădă toate idolurile tale şi vei vede fiul tău sănătos.

    Craton a răspuns astfel: - De-şi că nu ştiu din ce se compune credinţa voastră,dar am auzit că fiecare se mîntuieşte prin credinţa sa. Credinţa unor nu poate ajuta altora şi invers, necredinţa unor nu poate dăuna altora.

    Sfîntul episcop a răspuns: - În viaţa omului sun câteceva, care nu poate nici să ajute şi nici a dăuna. Şi necredinţa părintească nu poate a dăuna credinţa băieţilor, dar la nevoie şi la vindecarea bolnavilor, credinţa unor poate ajuta fiului, sorei, fratelui, şi stăpânul robului său. În sfîntul scris citim că cel de o sută cu credinţă a primit vindecare pentru robul său pe moarte (Matei, 8:5-13). Şeful sinagoghei prin credinţă a văzut pe fiica sa întoarsă spre viaţă. (Matei, 9:23-25), lau văzut înviat după patru zile după zisul Domnului şi sa-u bucurat (Маt. 11:1-44). Mai sunt încă multe exemple la testamentul vechi şi nou, care arată clar că credinţa unora poate ajuta pe altul. Se întîmplă şi astfel că necredinţa unora duce la daunele altora, de exemplu necredinţa unui om – faraonul, a provocat diverse pedepse mortale întregului Egipt şi chiar la distrus cu toată armata sa.

    Ascultând vorbele aceste şi similare a episcopului, Învăţătorul Craton a căzut la picioarele lui şi a spus: - Cred în cele predicate de tine că El este adevăratul Dumnezeu şi că nu exzistă altu dacât El, Care porunceşte boalelor şi moartei să piară, şi ei piară, porunceşte viaţă şi ea se reîntoarce.

    Sfinţitul a spus: - Credinţa creştină trebuie descoperită nu numai cu vorbe, dar şi cu fapte.
    Care sunt – a întrebat învăţătorul, faptele aceste prin care se poate descoperi credinţa?
    - Lepădă – învăţa episcopul – idolii, făcute de mîini omeneşti, şi primeşte sfînta spălare, pentru a se include la fiurile lui Dumnezeu. În ce mod – a întrebat Craton – apa care spală murdăria corpului, se poate curăţa de păcatele?
    - Apa, – a rezolvat nedumerirea sfîntul – când pe ea se va apela numele preasfinţitei Treime, primeşte în taină Sfîntul Duh, Care spală toate păcatele a celui om care se boteză în apa aceasta, Conversaţia noastră tot mai mult se înlungeşte, - a spus Craton – iar viaţa fiului meu Herimon se scurteşte.

    Sfîntu Valentin a răspuns astfel: - Dacă tu nu crezi în asta care niciodată nu ai auzit, nici nu ai văzut, fiul tău niciodată nu poate să fie sănătos.
    – Ce o fi asta, – nedumera Craton – care nu am avut ocazia să văd şi nici să aud?
    - Ai auzit – clarifica sfinţitul – vreodată de Fecioara, care a conceput inocent şi a născut şi după naştere a rămas Fecioară? Ai văzut vreodată, or şi când, să mergi pe mare ca şi pe uscat? Ai auzit Cineva cu o singură vorbă a calma viscolu pe mare, şi asta că Dânsu în urma urmi a fost defrinat, a murit, a fost înmormântat, a treia zi a înviat, în faţa multora sa înălţat în cer, la care îngerii au apărut clar în faţa oamenilor, au adeverit că el din nou va veni din cer pentru a judeca aşa pe cei vii precum şi pe cei decedaţi? Dacă tu crezi în asta că tot sa petrecut astfel, atuncea dute şi primeşte botezul, pentru a se vindeca fiul şi tu însuşi să ai o viaţă veşnică?
    - Tot ce spui vei face – a fost de acord învăţătorul, dar numai fiul meu să fie sănătos.

    La asta sfîntul episcop a spus: - Fiind că toata înţelepciune profană, la care tu te consideri învăţător, este o nimicnicie în faţa lui Dumnezeu, iar tu nu poţi să crezi aşa desăvârşit, precum o cere credinţa, astfel dă-mi vorba că cu toată casa ta vă voi intoarce către Cristos şi vei face cruce, după ce fiul tău după credinţa mea va primi sănătate!

    Atuncea învăţătorul Craton, a chemat soţia sa şi toţi cei din casă, a căzut în piciorele sfinţitului şi au promis să devină credincioşi. După aceea sfinţitul a poruncit să pregătească o cameră separată şi să petreacă toată ziua în tăcere şi noaptea. Iar el, luând bolnavul în camera, sa închis singur cu el.

    Bolnavul a fost cu corpul îndoit, ca şi o sferă: capul a fost între genunchii. Nici o parte din corp nu a fost sănătos. Dînsu nu a fost în stare să vorbească, ci numai ofta. Nimeni din medicii nu a înţeles şi nici nu a putut să vindece această boală. Sfîntul Valentin luînd vlaseniţa sa la care de obicei se ruga, a aşternuto pe pământ, şi a pus peste ea semimortul bolnav. Dînsu însuşi toată noaptea sa rugat şi a lăudat pe Dumnezeu. La miezul nopţii în cameră a intrat o lumină cerească, astfel ca celor care stăteau afară li se părea că sa aprins un foc, iar după miezul nopţii copilul sa vindecat şi a început cu glas tare să laude pe Dumnezeu. Părinţii şi toţi aceea din casă au auzit glasul lui Herimon şi vorbele pronunţate de dânsu şi sau bucurat foarte mult, fiind că timp de trei ani au auzit numai oftat de la el. Apropiinduse de uşe, ei au început să bată la uşe şi rugau pe sfîntul să le deschide, pentru ca să vază pe Herimon. Dar dînsu a răspuns că nu va deschide ca să vadă pe Herimon, până cînd nu termină cu rugăciunele obişnuite. Şi ei au aşteptat până dimineaţa, bucurînduse la cele ce sau întîmplat. Cînd sa început ziua, sfîntul episcop a deschis uşa, a scos afară băiatul, care a fost sănătos de tot, parcă nu a fost niciodată bolnav, şi la dat părinţilor. Atuncea învăţătorul Craton înpreună cu toată casa sa a crezut în Cristos şi sa închinat. Toţi din suflet se bucurau lui Dunezeu, Mîntuitorul său.

    Vindecatul fiu Herimon nu a dorit să părăsească medicul său Valentin după botez. În acelaş mod, toţi cei trei amintiţi lăsînd după botez înţelepciunea profană, sau legat de tot la învăţătorul sufletesc – arhiereul Dumnezeesc, şi sau făcut elevii lui, imitatorii sfîntei viaţă al lui şi căutătorii mîntuielei sale. Îndemnaţi de înduplecarea lor şi exemplul vieţii lor cinstită şi pură, şi alţi elevi la o seamă cu tinerii, sau întors către credinţa Cristosă şi sfîntul botez astfel ca la ei au început să vine mulţi elevi şi auzind învăţămîntul dumnezeesc, intrau pe drumul Dreptăţii. Cînd fiul şefului oraşului numit Avundii, când a crezut în Cristos şi sa botezat, sa aprins de gelozia Dumnezească şi în faţa tuturor a spovedit pe sine ca robul lui Cristos, tatăl său şi alţi şefi sau mîniat foarte tare, au prins primul învăţător a credinţei cristiană sfîntul apiscop Valentin şi la-u bătut fără milă. Au vrut săl întoarcă către idolatru, dar dânsu nu a vrut să împlinească dorinţa lor. Din cauza această ei din nou la chinuit şi mai rău şi după aceea la închis în închisoare. Sfinţitul se bucura că a primit să se chinuiească pentru Cristos, Dumnezeul său, şi împodobit cu ranele primite, asemenea ca apostolii, se mâdrea cu aceste fapte ca nişte ornamente scumpe şi spunea:

    - Eu port pe corpul meu rănile Domnului Isus (Gal. 6:17) şi precizez neajunsul tristeţei Cristoesc pe corpul meu pentru corpul lui Cristos, care este Biserica (Col.1:24)”.

    Astfel dânsu întărea în sfînta credinţă şi elevi săi, care veneau la dânsu la închisoare. Când a înţeles acestea, şefu sa supărat foarte mult, a trimes după el încă noaptea, la scos din închisoare şi ia tăiat capul. Astfel a terminat fapta aroică suferită sfîntul episcop Valentin.

    Elevi sfinţitului: Procul, Efiv şi Apolonii au luat corpul lui, la dus la oraşul Interamna, au cumpărat la margine o bucată de pământ nu prea mare ţi la-u înmormântat cu onoare, au petrecut câteva zile lângă mormânt postind, rugăciuni şi vorbe bune către Dumnezeu. La ei se adunau credincioşii din oraş şi mulţi necredicioşi, care ascultând vorbele de mântuirea sufletului şi predică lui Cristos, au instruit în credinţă. După un timp de vreme, de acesta a înţeles şeful oraşului Leontii şi a închis cei trei băieţi la închisoare. Văzând că oamenii agită şi a le menaja, fiind că toţi le iubeau, a poruncit să le omoară noaptea, fiind că avea frică să facă faptul acest ziua că nu cumva poporul să le elibereze. Astfel sfinţii mucenici au fost tăiaţi cu sabie noaptea şi au plecat spre lumina neapusă pe Regia Cerească. Sfîntul Avendii, fiul şefului roman, cînd sa dus la tovarăşii lui iubiţi şi a înţeles de moartea lor, sa întristat foarte mult. A luat corpurile lor cinstite şi le-a înmormântat cu cinste lângă mormântul învăţătorului său Valentin, glorificând Dumnezeul Isus Cristos, care trăieşte şi este împărat cu Tatăl şi Sfîntul Duh în veacurile fără sfîrşit şi

Amin pe veci!

Sfîntul mucenic Valentin şi biserica ortodoxă

    În ţările ortodoxe cel mai mare respect să dă sfîntului Valentin în Rusia. Moscova, precum şi Roma sunt cele două locuri, unde are sfîntul putere. În faţa căruia creştinul credincios se poate ruga şi a implora rugăciunele sfîntului. Astăzi Sf. Valentin este respectat ca protectorul şi vindecătorul tinerilor – ceva pe care dânsu a făcut şi pe viaţă: a ferit o mulţime de răutatea dracului, ferindule de şiretenia lui. A arătat dreptăciunea învăţămîntului lui Cristos. A vindecat nu numai corporal, dar şi bolnavi sufleteşti. Le întorcea pe drumul drept.

    Conform tradiţia la biserica catolică, sv. Valentin este autorul multor minuni, dar câştigă numele afînt ca protectorul îndrăgostiţilor sau sfîntul iubirii. Acesta sa întîmplat după când a cununat legionarul roman Placidio Furio, pe timpul cănd a fost alungat împăratul Aurelii. În ce constă vina lui?

    În asta că a schimbat cu creştinitate sfinţită cultul antic lingual al fertilităţii Lupercalea consacrat dumnezeului Luperţus, Din cauza muceniei sale este proclamat în anul 1644 ca patronul (Protectorul) oraşului Terni.

        Alte surse indică diverse motive pentru aparerea sărbătoarei. Uni susţin că a apărut întîmplător şi este ca urmare a accesului lui papa Pavel al II-a, care pe anul 1400 a proclamat 14 februarie ca sărbătoarea fetelor. Bazilica lui sf. Valentin de astăzi este construită în anul 1605 pe ruinele bisericilor mai vechi şi cuprinde monumente preţioase, înainte de tot în cripta. Fiecare an în luna februarie Terni dă onoare cu întâlniri de răsgîndire, pentru a sărbătorii, dar şi cu mese (barianta catolică a sfîntei Liturgie), destinate de a întruni aspectul religios cu iniţiativele profane, care indică rolul de educaţie a sărbătoarei.

    Dar slava mondială este datorită unei legendă, ridicată în ţările anglosacsone, conform care sfîntul Valentin a dat o floare din grădina sa unei fată şi unui băiat, după care între ei apare o mare dragoste şi mulţi alte perechi încep să le urmăresc. Pe urmă se decide o zi din an a se sărbători oficial căsătoriile: sărbătoarea promisiunilor – înainte de logodie – logodiţii din toată lumea se duc la or. Terni şi îşi schimb promisiuni pentru dragoste, dorind la aniversarea a 25-a şi 50-a an poate repeta şi a reînoi dragostea sa.

Post scriptum:

Dacă schimbăm dreptatea cu o nedreptate, rezultatul nu poate să fie pozitiv pentru noi. Onoarea către credinciosul, către episcopul credincios de la Interamna, către mucenicul pentru Cristos, către sfîntul cu numele Valentin, astăzi a primit un caracter păgîn, îndemnat de comercialitatea lumi de astăzi. Şi în loc să urmăm drumul lui – Drumul credinţei, Drumul către adevăr, Drumul către viaţă – noi azi am creiat autoînşelăciunea, mirajul de rînd; onoarea către sfîntul, către mucenicul lui Cristos, l-am schimbat cu onoare către păcatul.

În cazul acest cel mai corect ales ar fi, care o poatem vede în viaţa sfîntului slujitor al altarului Valentin: Prin sfatul şi rugăciunele sfîntului, Craton – învăţătorul roman, cel mai bun cunoscător din timpul de atunci al ştiinţelor profane în Roma – se lepăda de eroarea păgînească şi primeşte împreună cu toată casa sa (!), sfîntul botez. Craton alege, după aceea viaţa tuturor casnicilor lui, argaţii, elevi etc. se schimbă. Botez, după care fiul lui înloc să moare – se vindecă! Botez, după care toţi înscriu numele sale la cartea Vieţii!

Sfîntul slujitor al altarului Valentin, se roagă Dumnezeului Cristos pentru noi